Doar tu

De cele mai multe ori sper. Ca te vei intoarce, ca ma vei mai privi, ca poate te voi mai simti si imi vei zice iubirici din nou.
Dar, sunt momente tot mai dese cand speranta moare....si ma pravalesc. Simt disperare...ca daca as urla ca o descreierata si tot nu as scapa, ca daca m-as jupui de vie si tot nu ar durea mai tare.
O viata...dar ce o viata...o zi fara tine...e imposibila. Nu pot concepe. Efectiv, nu se poate ca din tot ceea ce am fost noi, din noi2-ul nostru sa nu mai fie nimic. Doar amintiri...
Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a aratat iubirea cunoscandu-te pe tine si mi-a deschis sufletul si mintea astfel. Ti-am zis ca am trait in astia 4 ani cat intr-o viata...asa este. In inima mea nu mai exista coltisor pe care sa il pot da altcuiva. Trupul meu nu mai poate concepe sa fie atins sau sa atinga pe altcineva...pt ca stiu deja ca nimeni nu va fi mai bun ca tine, nimeni nu va fi TU.
Pe tine te vreau, te doresc, te visez.

Nu stiu cum voi face. Caci te vreau cu fiecare atom al fiintei mele. Ca pe aer te vreau, ca pe apa, ca pe cerul instelat din delta cand vii de la oras.
Doar pe tine.