Imi e dor de tine.
Ca de apa cand imi e sete.. si m-am transformat demult in
praf asteptand ploaia dulce care esti tu.
Imi este dor de
suflul tau cald, peste fata mea. De mirosul pe care il are parul tau in a 2-3a
zi de la spalare.
Imi este dor sa
iti mangai ceafa cand conduci. Sa te apuc repede de mana cand mergem pe strada
si stiu ca nu ne vede nimeni. De buzele tale dulci si carnoase pe care le
iubesc.
Sa iti sarut
tampla si sa ma indrept un pic spre lobul urechii.
Imi este atat,
atat, atat de dor sa ma strangi in brate. Sa stiu ca ma lipesc de tine, iar
bratele tale imi strang spatele. Ma simt ca un zombie, ca un om care nu a mai
putut dormi de mult timp si nu vrea decat sa doarma.. asa imi doresc
imbratisarea ta. Daca mi-ai da-o, parca m-as putea odihni in sfarsit. Tot
chinul asta s-ar sfarsi.
Imi lipsesti
teribil. Teribil, teribil.
Nu pot sa ma
prefac. Nu pot sa ma mint spunandu-mi ca va fi bine. Nu va fi.
Cu cat trece
timpul, cu atat e si mai greu pentru ca lipsa ta ma transforma intr-un om fara
putere, fara dorinta de viata.
Nu este vorba de sevraj, ca va fi mai greu la
inceput si apoi va trece… Nup.. In absenta ta, ma usuc. Cum o planta
care nu este udata, moare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu