Pui de om

Nu exista minune mai mare pe acest pamant decat viata. Viata insasi, in toate formele in care se manifesta ea.

Sa iti pui palmele pe trunchiul unui copac si sa asculti cu palmele viata care curge prin el.
Sa vezi cum din pamant rasar curajoase capsoarele vii ale unor plante.
Sa tii o pisica sau o pasare in brate si sa ii simti inima cum bate, la fel cum inima din tine bate.
Sa vezi cum vine pe lume un pui de om, mic, rosu, urlator, imbratisand viata, insa opunandu-se lumii acesteia.

Ei, nou-nascutii, reprezinta puritatea, momentul zero in care toti ne-am aflat odata. Clipa de inceput din care viata incepe se ne imbratiseze si noi sa o imbratisam pe ea. O clipa unica, ireversibila, de o frumusete minunata.

Fii fericit, copile! Sa imbratisezi din viata doar fericirea, sa privesti doar frumosul, sa gusti doar dulceata zilelor, sa cresti mare, desteapta si frumoasa, sa nu cunosti intristarea, de vei cadea sa stii mereu sa te ridici si sa mostenesti dealurile din suflet si puterea de a ramane mereu copil inauntru...ca si el.