Toti avem pietrele noastre legate. Unii ni le asumam si le acceptam legate de picior, altii gasesc metode pentru a le rupe si a fugi cat mai departe de ele, sa uite, iar altii le paseaza altora.
Eu imi stiu piatra.
O simt in fiecare zi atarnand, si in cele cand imi merge bine si in cele cand imi merge rau.
Nu e zi cand sa nu fiu constienta de greseala mea, cand sa nu regret, cand sa nu ma mustru si sa nu fiu suparata pe mine.
Eu imi asum piatra. Caci piatra aceasta e vina mea. As putea sa fug ca sa uit de ea, sa ma prefac ca nu am gresit, dar nu vreau sa fac acest lucru. Imi asum.
Vreau cu aceasta piatra care atarna de mine, sa pot sa fug. Sa dobandesc atata putere incat cu ea ingreunandu-ma, sa pot sa fac pasi in fata, sa pot sa ma bucur de toate rasariturile si apusurile, de un verde pe care atat il iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu