Ma aflu in situatia in care vad cum viata mea toata se destrama. Ca un ghem care a luat-o la vale si se desira. Daca tragi de el, mai rau se desira. 

Mi-a frant inima cand am citit in mailul lui azi « te-am iubit dar ti-ai batut joc de mine ». Ma doare inima de mila. Asa de tare te-am ranit iubiriciul meu ? 

Stiu ca fapta mea este nenorocita, dar mi-am asumat-o si in ultimii 4 ani nu mai stiu nimic altceva decat sa lupt cu ea, sa trag piatra asta grea dupa mine si sa fiu mai mult, mai buna, mai semetea astfel incat sa imi sterg pacatul.

Ti-am promis de fiecare data ca voi gasi un raspuns pentru faptele mele. Nu mi-am incalcat promisiunea, dar tu vrei doar sa vezi ca nu exista raspuns si ca te-am mintit.

E mai usor poate sa crezi asta, decat sa continui sa astepti un raspuns logic. Este de inteles. 

Sunt convinsa insa de faptul ca stii ca ti-am fost sincera in tot ce am facut. Nu ai cum sa crezi altfel, nu ai cum sa vezi altfel lucrurile cand sunt atat de evidente.. cand fiecare particica din mine ti-am dat-o tie, cand ai simtit iubirea mea, ai simtit si ai vazut sacrificiul meu. Te-am acceptat dupa toate si am acceptat toate chinurile pentru ca m-am simtit vinovata. Si pentru trecut si pentru ca nu am putut sa iti ofer o explicatie. Nici macar eu mie nu imi pot explica. Mereu am zis ca este o deraiere, dar tu in loc sa crezi asta, preferi sa crezi ca te-am mintit.

Ai fost mereu stapanul meu si ai fost si unul bun, dar si unul infiorator de crud. Iar eu ce am facut ? M-am ghemuit la picioarele tale si am acceptat fiecare lovitura, fiecare injuratura, fiecare cutit in inima. 

Stii cum zice SIA cu inima elastica ? am pielea groasa si o inima elastica, dar s-ar putea ca lama ta sa fie mult prea ascutita. Sunt ca o banda de cauciuc pana tragi prea tare si ma voi rupe. Cantecul ala este despre mine. Oricat de tare ai tras de inima mea, nu s-a rupt pt ca era iubirea de tine care o tinea puternica. Oricate cutite ai infipt in mine, le-am respins caci te aveam in suflet. 

Viata alaturi de tine nu mi-a fost tot timpul usoara, am si suferit infinit de mult, dar mereu m-am intors.

Oare mereu cand m-ai supus la chinuri nu am fost sincera ? Oare cand te sarutam in miez de noapte pe ceafa si iti spuneam ca te iubesc nu eram sincera ? Nu am fost sincera cand se intampla acasa si veneam la tine palida si desfigurata dar iti spunem stiind ce furtuni provoc ? Nu iti sunt sincera nici de 1 an incoace in care sunt doar a ta dar tu nu ai fost doar al meu ? 

Am trait in anii astia 4, cat intr-o viata. Atat de intens si atat de sincer, ajungand pentru prima data sa aliniez pe deplin ceea ce simt cu ceea ce fac. Nu am iubit pe nimeni cum te iubesc pe tine. Nu am simtit pe nimeni cum te simt pe tine. Nu am fost mai fericita decat in clipele cand am fost cu tine si nu am suferit mai mult decat in momentele cand m-ai facut sa sufar.

Iar sinceritatea asta a fost prezenta in tot ceea ce ti-am povestit legat de trecut, oricat de tare te-a durut. Am ajuns si sa reproduc cu tine cum s-a intamplat, ca sa stii fiecare gest. Si totusi indiferent ce am facut, toate eforturile mele de a-ti arata si de a fi sincera nu au fost decat inceputul unor certuri foarte grele. Grupul nostru de prieteni, toti oamenii pe care i-am intrebat, nimeni, nimeni nu ar spune sau nu ar fi intrat atat de mult in detalii legat de un trecut. Trecut care nu iti apartine. Dar eu am facut-o. Eu ti-am zis cu punct si virgula, te-am facut martor la toata mizeria de atunci, ti-am exemplificat, doar ca sa  ma poti ierta. 

Eu stiu ca acest trecut reprezinta pentru mine o deraiere. Asa cum il stii, asa a fost. Si oricat de mizerabil si de lipsit de logica este, lucrurile asa s-au petrecut, asa cum nu le putem intelege. Am reactionat intr-un fel in care nu am reactinoat niciodata in viata, am trecut peste niste lucruri peste care analizandu-mi viata, niciodata nu am trecut. Nu ma defineste, tocmai pentru ca este o anomalie. Ma uit in urma si parca nu am fost eu. Nu stiu sa imi explic. Nu ma regasesc. 

Imi este rusine cu acest trecut, ma va insoti toata viata ca o piatra de moara. Dar eu imi stiu decizile.

Nu poti ierta, nu poti accepta ca femeia pe care tu o iubesti si pe care o atingi si o gusti cu sufletul si trupul tau a facut asa ceva, chiar daca ai atins-o si ai gustat-o de sute de ori pana in acest moment. Nu mai vrei. Este alegerea ta. Mereu am crezut ca daca e iubire este si iertare. Asa am crezut eu, ca daca tii la cineva si acea persoana regreta si il vezi ca lupta pentru tine, il poti ierta, pentru ca iti demonstreaza. Tu nu poti face asta. Te rog insa nu te indoi de tot ceea ce a fost intre noi. Nu te indoi de sufletul asta de l-am pus pentru tine si in relatie si in incercarea de a lamuri un trecut pe care l-am facut atat de rau.

Daca faci asta, lumea isi va pierde stralucirea, caci gresesti. Te inseli amarnic in privinta mea crezand ca te-am mintit.