Am facut o nebunie si am fugit in noapte la el, la vreo 400 de km distanta, fara sa stiu daca ma va primi langa el, fara sa stiu daca voi avea un pat unde sa ma pot odihni sau un suflet caruia sa ii pese daca raman in strada sau nu.
Am vrut sa nu stie ca vin, sa se trezeasca in camera cu mine tarziu in noapte. Dar...si-a dat seama, iar cand m-a intrebat pe unde sunt nu am putut sa il mint. Nu pot sa il mint. M-a amenintat ca in gara sa raman, ca hotelul e inchis. Totusi s-a trezit la ora cand stia ca trebuie sa soseasca trenul.
Cumva, m-a primit, desi nu ma asteptam, mi-a oprit chiar pizza. Am dormit in acelasi pat.. Langa el e acasa.
E greu. E greu sa stii ca ai fi putut avea lumea si fericirea completa, dar din vina ta, a unei greseli ce iti apartine, ai pe jumatate si risti sa pierzi si acest lucru.
Ma uit la el, in aceasta zi a 4-a si imi dau seama ca ii iubesc fiecare trasatura, ma uit ca la o icoana cand il privesc. Si mai presus, ador sa ii vad sufletul oglindit in aceste trasaturi.
Acasa este unde iti este inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu