Ziua a 10-a

Cand am facut prima data cunostinta erai imbracat cu blugii tai grena si puloverul maro cu anchior. Stateai relaxat pe scaunul inalt de la cafea, am dat mana si mi-ai zambit frumos, cum o faci mereu. La inceput mi-ai parut un barbat hotarat, navalnic dar interiorizat, cu un farmec aparte insa imperturbabil, un fel de lup singuratic si un pic snob.

Erai toata ziua cu ochii in laptop, rar vorbeam, iar cand vorbeam aruncai vreo vorba de duh, vreo gluma, vreo gluma avand conotatii sexuale.
Apoi renumele in firma te-a ajuns din urma... nu stiu daca din cauza barfelor sau din cauza impresiei pe care tu o cultivai, mi-am dat seama ca esti un don juan.

Plecam pe jos de la firma si te vedeam trecand in goana cu masina pe langa mine. Zambeam pentru ca imi imaginam ca fugi clar catre o iubita de a ta. De ce oare am intuit acest lucru, pe care apoi mi l-ai confirmat?

Timpul a trecut, nu ai mai gonit cu masina, insa am inceput sa aflu tot mai multe despre tine, despre cele pe care le punctasei in firma. Se mai intamplase rar sa discutam la masa sau sa ma duci cu masina spre casa.. si cultivai aceeasi impresie: deschis, vorbaret, zambitor, glumet, vioi, sugubat, insa si un mare zid. Tot ce faceai era doar la suprafata, in interior ramaneai "lupul singuratic".

Timpul a trecut si am inceput sa frecventam acelasi cerc de colegi, o cafea impreuna, un pranz impreuna, seri tot mai dese in care ma luai cu masina, niciodata singuri, mereu in compania unei alte colege, pe care o vanai.

Si apoi, intr-o toamna, te-am surprins privindu-ma. Vorbeam si mi-am intors capul catre tine.. ma priveai, ma sorbeai din ochi, "gales" cum am spus eu.

Ai inceput sa vorbesti tot mai mult cu mine, interesul tau s-a mutat pe mine. Ai inceput sa te deschizi. Stiu ca faceai ce faceai, ziceai ce ziceai ca sa ma prinzi, facea parte din plan. 
Insa, muzica, fotografiile, povestirile despre viata ta, acestea au fost reale. 
Zidul de gheata pe care il vazusem 2 ani de zile, incepuse sa se topeasca. 
Stii ce se afla in spatele lui? inchis bine? izolat bine ca sa nu il vada lumea, nu cumva sa il raneasca, nu cumva sa iti stirbeasca din putere si autoritate? Era copilul din tine.

Dragul de el, era in spatele acestui zid de gheata, cocotat pe un deal privind in zare alte dealuri tomnatice, se mai ridica uneori si bea apa dintr-o fantana unde apa avea gust de fier, se mai juca cu frunze uscate, privea cerul, avea parul zburlit, era un copil ca toti copiii, insa era singur.