Sunt singura vinovata

Am constinta vinei mele. Este adevarat ca toti suntem suma incercarilor pe care ni le-a dat viata, ca intr-un punct facem alegeri in functie de ce am invatat si de ce ne-am lovit in timpul vietii. Stiu ca daca am gresit, am facut-o pentru ca la momentul respectiv, mai bine nu am putut. Imi e rusine de acest lucru, insa adevarul este ca, am fost atat de slaba, atat de mult m-am devalorificat. De ce nu oi fi avut eu atunci mintea de acum? De ce mi-a trebuit mie sa fac pe interesanta? Nu exista cuvinte pe lumea asta pentru a exprima regretul meu. E o disperare cruda. Nu doresc nimanui sa simta asa ceva. Te macina. E ceva care te musca de inima si otrava, paralizia veninului de scurge in stomac si apoi in membre si restul corpului. Te doare atata incat singura cale prin care ai putea sa smulgi durerea din tine, este provocandu-ti alta durere, fizica, pentru ca cea din suflet sa paleasca in fata celei noi. Din cauza mea sufar. Eu sunt singura vinovata. 

In toata viata mea, am recunoscut ca am nevoie de ajutor o singura data, recent cand am pierdut pe cineva drag. In rest, am tras singura, poate de aia am si gresit, pt ca am fost mereu singurul meu judecator si de data aia am dat chix.
Acum este un alt moment cand recunosc ca am nevoie de ajutor. Il cer celui pe care il iubesc. Am nevoie de iertare. Am nevoie sa ma ierte, am nevoie sa ma accepte pe mine, pe mine ansamblul...si cea care a gresit, dar si asta care am devenit.
Ajuta-ma. Te rog ajuta-ma.