Povestea unui fluture

S-a facut lumina si e posibil sa raman singura in intuneric.

Trecutul nu poate fi schimbat. Noi, putem evolua. Putem fi mai buni, mai curati, mai acerbi cand vine vorba de noi insine. Dar ceea ce am facut, ramane facut. Singura noastra sansa este sa invatam din greselile trecutului si sa nu mai cadem niciodata.

In sfarsit simt ca am rupt panza aceea elastica ce ma inconjura si nu ma lasa sa respir sau sa imi intind bratele. Am rupt-o si fara ea, ma simt expusa. Am recunoscut ce era de nerecunoscut in fata celui pe care il iubesc cel mai mult. Port cicatricele acestei vieti. Promit sa nu le mai las niciodata sa ma afecteze.

Ia-ma in brate si acopera-ma tu. Sunt expusa acum. Ma stii cu toate cicatricele si cele vizibile si cele invizibile.
Azi ma simt iar precum copilul acela de 5 ani care a primit o veste grea pe care nu a priceput-o pe deplin si care racaia cu degetul in asternutul crem al patului si rostit cuvintele "Nu mai plange, tati. Lasa ca ma fac eu mare". In acea zi, am stiut ca am ramas un copil singur.

Acopera-ma tu si nu ma lasa niciodata. Nu ma lasa niciodata, eu iti promit ca nu voi mai cadea niciodata.

Eu nu voi fi fluturele din poveste. Tu doar i-ai oferit fluturelui prilejul sa descopere ca e o lume in afara coconului, iar eu mi-am rupt coconul. Voi zbura, stai cu mine ca sa zburam impreuna.


Povestea unui fluture

Intr-o zi intr-un cocon a aparut o mica gaura. Un om, care trecea din intamplare prin preajma, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forta sa iasa. Dupa multe incercari, se parea ca fluturele a abandonat, spatiul acela prin care se straduia sa iasa ramasese la fel de ingust.

Parea ca fluturele a facut tot ceea ce putea si nu mai era in stare de mai mult. Atunci omul a decis sa ajute fluturele: a luat un cutit si a deschis coconul. Fluturele a iesit imediat. Insa corpul lui era slab si anemic. Aripile sale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau. Omul a continuat sa observe crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide Si vor putea suporta greutatea acestuia pentru a putea zbura. Acest lucru nu s-a intamplat!

Fluturele si-a trait restul vietii tarandu-se pe pamant, cu corpul sau slab si cu aripile chircite. Nu a putut zbura NICIODATA ! Ceea ce omul, prin gestul sau de bunatate si prin intentia sa de a ajuta, nu a inteles, este ca trecerea prin spatiul acela stramt era efortul necesar pentru ca fluturele sa poata zbura. Era chinul prin care viata il punea sa treaca pentru a putea creste Si pentru a se dezvolta.

Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie in viata. Daca ni s-ar permite sa ne traim viata fara a intalni obstacole, am fi limitati. Nu am mai putea fi atat de puternici cum suntem. Nu am mai putea zbura NICIODATA‚!

Am cerut putere! Si viata mi-a dat dificultati pentru a ma face puternic. Am cerut intelepciune! Si viata mi-a dat probleme ca sa le rezolv.Am cerut prosperitate! Si viata mi-a dat creier si forta pentru a munci.

Am cerut sa pot zbura! Si viata mi-a dat obstacole pentru a le depasi.Am cerut iubire! Si viata mi-a dat oameni pe care sa ii ajut in problemele lor.

Am cerut favoruri! Si viata mi-a dat potential.Nu am primit nimic din ce am cerut, dar am primit tot ce aveam nevoie.Nu frangeti zborul nimanui!

Traieste-ti viata cu curaj ! Infrunta obstacolele si demonstreaza ca le poti depasi.