Un prezent continuu

Un prezent continuu imi doresc.
Sa iesim in afara timpului si sa traim la nesfarsit seara aceea minunata din iulie 2012, acum 2 ani. Am fost atat de fericita incat am crezut ca fericirea nu mai e doar o notiune, ci ceva palpabil. Am ajuns obositi in Baile Felix cautand cazare si am nimerit intr-o pensiune in care patul scartaia. L-am probat si apoi desi era tarziu am iesit sa ne plimbam in cautarea unui restaurant. 

Era racoare si mergeam in sandale si cu salul meu rosu pe umeri. El mi-i incalzea iar eu incercam sa ii tin de cald. Cred ca am facut glume pe seama sfarcurilor lui. 
Am gasit in cele din urma un restaurant la fel de mediocru precum cazarea, dar am comandat paste si vin. Si am jucat un joc: nu ne cunoastem iar aceea e prima seara cand ne intalnim. Eu am zis ca sunt in Baile Felix pentru ca imi aminteau de cineva, el era cu afaceri. Ne-am jucat. Eram atat de fericiti incat ospatarita ne-a zis felicitari, o fi crezut ca suntem in luna de miere...noaptea noastra de miere. 

Pe drumul spre hotel, ne-am oprit si am privit stelele, ma tinea dupa umeri si ma topeam toata. In camera nu am facut decat sa continuam si a fost minunat.

In seara aceea as vrea sa fim mereu, cu o farfurie de paste proaste si un pahar de vin rosu, indoit...alaturi de el. Mereu alaturi de el intr-un prezent continuu, fara sa-mi fie teama ca raman doar amintirile, fara sa imi fie teama ca nu il voi mai atinge niciodata. Doar el si eu si stelele din Baile Felix. 

Regretul meu este: http://regretulmeu.blogspot.ro/2014/04/regretul-meu.html