Responsabilitatea mea

Eu singura mi-am atras asupra mea toata aceasta situatie.
Ne-am despartit. A insistat foarte mult sa ramanem prieteni, sa fim ca inainte dar fara sa mai existe contact fizic intre noi.
Eu am facut ca intotdeauna, am crezut ca meritam o sansa de la universul acesta. Ca toata durerea lui va disparea pentru ca regretul meu este enorm, iar iubirea de el imensa.

Iar ieri mi-a zis ca se mai gandeste la a ma primi inapoi. Si apoi am discutat iar despre trecut si lucrurile au degenerat. Incepand de ieri nu mai exist pentru el, fata pe care a iubit-o a disparut, eu cea care mai misun pe aici nu il mai interesez, nu mai contez, nu mai exist.

Dar exist. Si simt. Si sunt tot eu. Tot aceea care l-a tinut in brate si l-a cocolosit si l-a iubit.
Nu stiu ce voi face. Resemnare?
Nu vreau sa am inca un regret. Viata asta e prea scurta pentru ca lucrurile sa fie rele iar noi sa stam sa ne uitam la ele, cu mainile in san lasandu-le asa.

Eu singura mi-am atras asta asupra mea, tot eu trebuie sa o repar. Este responsabilitatea mea sa indrept lucrurile.

Regretul meu este: http://regretulmeu.blogspot.ro/2014/04/regretul-meu.html