Turn back time

Turn back time

marți, 22 iulie 2014

De mine depinde



Din anul 2010, viata mea sufleteasca a intrat intr-un declin. 
Am crescut mult ca om, pe plan profesional, financiar etc… dar sufleteste si pe plan intim am gresit foarte mult. Simt ca m-am pierdut. Copilul acela cuminte pe care toata lumea il lauda pentru ca a razbit intr-o viata cruda, a fost dat la o parte si aflandu-ma in panta, am luat-o la rostogolul. 

Apoi in februarie 2012, am luat-o iar pe o panta, dar suprinzator, am crezut ca vin de-a rostogolul, insa de fapt eram in urcare. Si apoi am inceput sa urc. Pasii au fost si sunt grei, multe clipe grele, dar m-am obisnuit cu urcusul si ma bucur teribil ca pot privi in sus si ca vad cerul. Cand eram in rostogolire, era mai usor, caci nu presupunea efort, insa nici nu vedeam cerul, nici nu ma puteam bucura de aerul proaspat al inaltimilor. 
 Uneori ceea ce considerăm o cadere, reprezinta un urcus. Stiu ca in aceasta perioada a vietii mele ma aflu acum.

Nimeni nu crede ca un om cu un trecut ca al meu si cu un prezent ca al meu, ar mai putea face ceva bun cu viata lui. 
Absolut nimeni. In afara de mine. 

Pana la urma, eu ma cunosc cel mai bine. Stiu cel mai bine ce am infruntat pana la aceasta varsta, ce pierderi am avut, cat de importante sunt anumite persoane in viata mea, cat de mult imi doresc binele meu si respectul celorlalti. 

Este adevarat ca viata ne invata ca recivida este omniprezenta. Dar de asemenea, exista cazuri cand oameni s-au vindecat de dependente, care si-au croit un nou drum in viata, fara sa recidiveze. 

Ma simt ca si cum in jurul meu, pe toata suprafata mea s-ar afla un strat subtire dar foarte puternic de latex, intind mainile sa ma eliberez de el si el se intinde cu mine, incerc sa il smulg de pe fata ca sa pot respira si cand deschid gura se intinde si el cu mine.
Simt ca sunt foarte, foarte aproape sa rup acest strat. Ca o sa imi intind degetele si o sa pocneasca, iar din clipa in care a pocnit, se va desprinde in bucatele mici de pe mine si ma voi mira cum de nu am putut sa il rup mai devreme. 

Stratul asta fin il reprezinta trecutul, toate greselile din viata mea, de care vreau sa ma eliberez. Sa le arunc de pe mine si sa stralucesc in soare.
Nu vreau sa raman singura in aceasta lupta a mea. Iar el, daca a stat cu mine cat timp am avut acest strat intins deasupra mea, cum sa nu isi doreasca sa stea cu mine cand voi rupe aceasta inchisoare? Cand voi fi libera si hotarata sa nu mai creasca nici un strat care sa ma tina prizoniera.

De mine depinde sa depasesc tot ce am fost si sa fiu mai buna.

Niciun comentariu: