Moartea este singurul lucru pe care nu il putem schimba

Cand ma gandesc la greseala mea din trecut devin foarte dezamagita de mine. Cand ma gandesc la persoana alaturi de care imi impar zilele si trairile, ma simt cuprinsa de iubire si de speranta. 

Este un om pe care il iubesc complet. Poate ca relatia noastra este limitata, insa ceea ce simt pentru el este nelimitat. Ceea ce ma surprinde este siguranta cu care pot spune ca si el ma iubeste. 
Sunt lucruri noi pentru mine. Eu nu am mai iubit asa. 

Dar pe el il doare ce fel de om am fost. Il doare ce am facut si stiti de ce? Pentru ca iubeste si doreste sa aiba fiecare celula a mea. Asa iubeste el. Am siguranta sentimentelor lui, chiar si atunci cand spune ca ma lasa pentru ca nu poate accepta trecutul. 

Cum pot eu sa fiu de acord, sa zic ok, ne despartim cand stiu iubirea lui, iubirea mea, regretul meu si dorinta de a schimba ce s-a intamplat. Sunt manata de sentimente si ele imi dau aripi si putere de a ramane langa el si de a lupta sa ma ierte. 

Am in suflet certitudinea, ca un fel de avant, de nebunie, ca intr-o zi nu il va mai durea, ca ma va privi, ma va iubi in continuare fara sa il mai doara, pentru ca va reusi sa ma ierte. 
Am incredere in ce simt eu, in ce simte el. Nu stiu de ce. Nu stiu de unde forta asta. "Moartea este singurul lucru pe care nu il putem schimba". 
Am incredere si credinta. Refuz sa fiu doar femeia care a gresit. El STIE ca sunt mai mult de atat, m-a vazut. Trebuie doar sa gaseasca puterea de a ma ierta. Sa gaseasca puterea de a ma crede ca el e tot ce vreau si tot ce imi trebuie. Puterea de a crede ca regretul meu este real. 


Regretul meu este: http://regretulmeu.blogspot.ro/2014/04/regretul-meu.html