Am comis-o

Am comis-o. Si acum alerg prin oras sa lipesc fluturasi cu blogul acesta. 
Am comis-o si zilnic ma trezesc cu frica in suflet. 
Am comis-o si mereu cand oamenii ma apreciaza ma gandesc ca ei nu stiu nimic, ca nu stiu nimic!! El stie. El e singurul care stie. El a ajuns sa ma iubeasca stiind. 

De ce a ajuns sa ma iubeasca daca ceea ce am facut este atat de ingrozitor? La 4 luni de cand i-am spus ce si cum si cu cine si am aflat dezamagirea lui, mi-a zis ca ma iubeste si sunt aproape 2 ani de atunci. Asta ma face sa cred ca exista speranta. Ca pot sa fiu iertata. 

Iertarea lui e tot ce vreau. Sunt convinsa ca nu va uita. Dar imi doresc sa ma ierte. Sa ma priveasca in ochi, sa-mi zica esti praf pentru ce ai facut, dar stiu ca iti pare rau, stiu ca daca ar fi sa alegi acum, daca ar fi sa te intorci in timp ai alege corect. Sa ne imbratisam apoi si sa stiu ca el ma iubeste si el sa stie ca il iubesc. 

Sa imi port singura crucea, pentru ca eu cand consider ca am gresit, ma pedepsesc mai tare decat ar face-o oricine altcineva.

Regretul meu este: http://regretulmeu.blogspot.ro/2014/04/regretul-meu.html