Ziua a 7-a

A mai ramas o saptamana pana cand imi va da un raspuns oficial, daca nu se intampla o minune pana atunci, nu va face decat sa scrie inca o data tot ceea ce imi repeta, ca nu ma mai poate accepta, ca nu vrea asa ceva in viata lui. 
E omul care mi-a vazut sufletul cel mai bine. El chiar ma stie. Ma stie cu toate copilarismele, pierderile, sperantele, visele, ma stie cu tot regretul asta, cum eu ii simt sufletul sunt sigura ca si el l-a simtit pe al meu. 
Daca atunci cand va trage linie, sufletul asta al meu, ceea ce l-a tinut langa mine 2 ani si jumatate, ceea ce l-a facut sa ma iubeasca stiind ce gresela am facut, nu va mai conta, a fost totul degeaba. Tot sufletul asta a fost degeaba. 
Mereu am avut convingerea ca Dumnezeu ne incearca, ca vom suferi pana la un punct si apoi ne va fi bine, trecutul va disparea. 
Cumva, cred ca pe 31/08 se da lupta finala. Daca o pierd, pierd razboiul, tot efortul toata agonia au fost degeaba. Stiu ca sunt vinovata si o parte mare din mine zice sa las capul plecat, dar apoi, stiu ca mi-am pus tot sufletul meu in acest noi 2.