Ma aflu in
situatia in care vad cum viata mea toata se destrama. Ca un ghem care a luat-o
la vale si se desira. Daca tragi de el, mai rau se desira.
Mi-a frant inima
cand am citit in mailul lui azi « te-am iubit dar ti-ai batut joc de mine ».
Ma doare inima de mila. Asa de tare te-am ranit iubiriciul meu ?
Stiu ca fapta mea
este nenorocita, dar mi-am asumat-o si in ultimii 4 ani nu mai stiu nimic
altceva decat sa lupt cu ea, sa trag piatra asta grea dupa mine si sa fiu mai
mult, mai buna, mai semetea astfel incat sa imi sterg pacatul.
Ti-am promis de
fiecare data ca voi gasi un raspuns pentru faptele mele. Nu mi-am incalcat
promisiunea, dar tu vrei doar sa vezi ca nu exista raspuns si ca te-am mintit.
E mai usor poate
sa crezi asta, decat sa continui sa astepti un raspuns logic. Este de inteles.
Sunt convinsa insa de faptul ca stii ca ti-am fost sincera
in tot ce am facut. Nu ai cum sa
crezi altfel, nu ai cum sa vezi altfel lucrurile cand sunt atat de evidente.. cand
fiecare particica din mine ti-am dat-o tie, cand ai simtit iubirea mea, ai
simtit si ai vazut sacrificiul meu. Te-am acceptat dupa toate si am acceptat
toate chinurile pentru ca m-am simtit vinovata. Si pentru trecut si pentru ca
nu am putut sa iti ofer o explicatie. Nici macar eu mie nu imi pot explica.
Mereu am zis ca este o deraiere, dar tu in loc sa crezi asta, preferi sa crezi
ca te-am mintit.
Ai fost mereu
stapanul meu si ai fost si unul bun, dar si unul infiorator de crud. Iar eu ce
am facut ? M-am ghemuit la picioarele tale si am acceptat fiecare
lovitura, fiecare injuratura, fiecare cutit in inima.
Stii cum zice SIA
cu inima elastica ? am pielea groasa si o inima elastica, dar s-ar putea
ca lama ta sa fie mult prea ascutita. Sunt ca o banda de cauciuc pana tragi
prea tare si ma voi rupe. Cantecul ala este despre mine. Oricat de tare ai tras
de inima mea, nu s-a rupt pt ca era iubirea de tine care o tinea puternica.
Oricate cutite ai infipt in mine, le-am respins caci te aveam in suflet.
Viata alaturi de
tine nu mi-a fost tot timpul usoara, am si suferit infinit de mult, dar mereu
m-am intors.
Oare mereu cand
m-ai supus la chinuri nu am fost sincera ? Oare cand te sarutam in miez de
noapte pe ceafa si iti spuneam ca te iubesc nu eram sincera ? Nu am fost
sincera cand se intampla acasa si veneam la tine palida si desfigurata dar iti
spunem stiind ce furtuni provoc ? Nu iti sunt sincera nici de 1 an incoace
in care sunt doar a ta dar tu nu ai fost doar al meu ?
Am trait in anii astia 4, cat intr-o viata. Atat de intens si atat de sincer, ajungand pentru
prima data sa aliniez pe deplin ceea ce simt cu ceea ce fac. Nu am iubit pe
nimeni cum te iubesc pe tine. Nu am simtit pe nimeni cum te simt pe tine. Nu
am fost mai fericita decat in clipele cand am fost cu tine si nu am suferit mai
mult decat in momentele cand m-ai facut sa sufar.
Iar sinceritatea
asta a fost prezenta in tot ceea ce ti-am povestit legat de trecut, oricat de
tare te-a durut. Am ajuns si sa reproduc cu tine cum s-a intamplat, ca sa stii
fiecare gest. Si totusi indiferent ce am facut, toate eforturile mele de a-ti
arata si de a fi sincera nu au fost decat inceputul unor certuri foarte grele. Grupul
nostru de prieteni, toti oamenii pe care i-am intrebat, nimeni, nimeni nu ar
spune sau nu ar fi intrat atat de mult in detalii legat de un trecut. Trecut
care nu iti apartine. Dar eu am facut-o. Eu ti-am zis cu punct si virgula, te-am facut martor la toata mizeria de
atunci, ti-am exemplificat, doar ca sa
ma poti ierta.
Eu stiu ca acest
trecut reprezinta pentru mine o deraiere. Asa cum il stii, asa a fost. Si
oricat de mizerabil si de lipsit de logica este, lucrurile asa s-au petrecut,
asa cum nu le putem intelege. Am reactionat intr-un fel in care nu am
reactinoat niciodata in viata, am trecut peste niste lucruri peste care analizandu-mi
viata, niciodata nu am trecut. Nu ma
defineste, tocmai pentru ca este o anomalie. Ma uit in urma si parca nu am fost
eu. Nu stiu sa imi explic. Nu ma regasesc.
Imi este rusine cu acest trecut, ma va insoti
toata viata ca o piatra de moara. Dar eu imi stiu decizile.
Nu poti ierta, nu
poti accepta ca femeia pe care tu o iubesti si pe care o atingi si o gusti cu
sufletul si trupul tau a facut asa ceva, chiar daca ai atins-o si ai gustat-o
de sute de ori pana in acest moment. Nu mai vrei. Este alegerea ta. Mereu am
crezut ca daca e iubire este si iertare. Asa am crezut eu, ca daca tii la
cineva si acea persoana regreta si il vezi ca lupta pentru tine, il poti ierta,
pentru ca iti demonstreaza. Tu nu poti face asta. Te rog insa nu te indoi de
tot ceea ce a fost intre noi. Nu te indoi de sufletul asta de l-am pus pentru
tine si in relatie si in incercarea de a lamuri un trecut pe care l-am facut
atat de rau.
Daca faci asta,
lumea isi va pierde stralucirea, caci gresesti. Te inseli amarnic in
privinta mea crezand ca te-am mintit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu