Cum am putut?

De cele mai multe ori cand imi vad imaginea in oglinda sau cand ma uit la mine, ma strabate aceeasi intrebare.
Ma strabate ca un fulger care imi opreste inima.. "Cum am putut?"

Mi se pare ca am pangarit fiecare particica din mine culcandu-ma cu acel barbat.

Nu ma pot numi o femeie frumoasa, am si eu micile mele avantaje care stau printre dezavantaje. Sunt cateva lucruri care imi plac la corpul meu si atunci cand ma uit la ele mi se pare mereu ca ar fi putut fi mult mai frumoase fara aceasta greseala.

Scriu acum si am ochii inlacrimati.
Am pretentii de la mine. Imi doresc sa fiu mai buna cu fiecare zi, fata de Dumnezeu, fata de mine, fata de oamenii pe care ii iubesc si fata de cei care imi populeaza zilele.
Imi impun mici obiective zilnic care sa imi dovedeasca faptul ca am ambitie. Daca am de alergat o tura de parc, ma razgandesc in ultima clipa si mai alerg putin ca sa imi imping limita.

Si cu cei din jurul meu incerc sa fiu cat mai buna. Sa ma supar mai putin pe ei, sa nu ii judec.

Si toate aceste lucruri cu atat mai mult de cand am realizat in ce groapa de gunoi m-am bagat singura. Sunt foarte suparata pe mine si foarte dezamagita ca nu am fost mai buna.

Eu nu sunt genul acela de femeie. Si regret ca din cauza faptei mele s-a lipit de mine o eticheta. As vrea sa o rup, sa o sterg, sa o ard. Sa nu mai existe.
Sa fiu doar eu. Aceasta fata care se zbate, care se impinge la bine, care face alegeri bune in viata si care vrea doar ce e mai bun.

Nu pot sa intorc timpul ca sa imi sterg fapta, oricat mi-as dori. Ma rog lui Dumnezeu pentru iertarea Lui si pentru iertarea lui, dar stiu ca, chiar daca imi voi primi iertarea, pata tot acolo va fi.

Depinde de mine sa duc o viata corecta, sa nu mai fac nimic din ce as putea sa imi reprosez mai tarziu, sa luminez prin faptele de acum tot intunericul ce planeaza pe trecutul meu.
Si nu ma las.
Nu pot sa ma las.
Nu vreau sa ma las... pentru ca sunt mai buna de atat.

Regretul meu este: http://regretulmeu.blogspot.ro/2014/04/regretul-meu.html