Inceputul este mereu greu. Am sters de cateva ori, am luat-o de la capat si incerc sa scriu despre ceea ce consider a fi greseala vietii mele.
Stiu ca dupa ce voi termina de scris si voi spune lucrurilor pe nume, nimeni nu va gandi de bine depre mine.
Cine sunt eu ?
Sunt o femeie. Am pana in 30 de ani, am terminat o facultate buna, incerc sa invat sa fac bine, sa alerg in parc in weekend, imi place sa citesc, imi plac animalele, cred in Dumnezeu. Sunt un om normal, care crede uneori ca va schimba lumea, care crede in bine si in iubirea in orice pas.
Am o relatie de aproape 10 ani si locuim impreuna.
Cu toate acestea, ascund o mare greseala:
Cand aveam 24 de ani m-am culcat intr-un hotel cu un italian de 42 de ani, care mai tarziu s-a dovedit de 46 de ani. Am vorbit cateva luni bune pe skype (el ma contactase pentru ca avea o calatorie prevazuta in tara), ajungand sa ne cunoastem si sa ne simpatizam. Iar cand a venit in Romania, a doua zi am fost de acord sa urc in camera lui si m-am culcat cu el. El a plecat la el in tara, am mai pastrat contactul o vreme, apoi a disparut. La permanenta atentie pe care mi-a oferit-o, nu am ramas indiferenta si m-am implicat. E mult spus indragostit, insa nici indiferenta nu am fost. In mintea mea naiva, nu realizasem ca totul se redusese la un singur lucru, sex, ca atentia lui existase doar pentru a obtine ceea ce dorise de la bun inceput : companie si sex gratuit. La cateva luni dupa, m-a contactat din nou, pentru ca avea din nou drum pe aici. Am fost de acord sa ma vad cu el pentru a-i dovedi ca de data aceasta nu se va intampla nimic si ca nu mai merge pentru ca mi-am dat seama de cum stau lucrurile. Am baut o cafea impreuna. Timp de 1 an si ceva m-am complacut in ceea ce s-a intamplat si nu am realizat gravitatea situatiei.
Timpul a trecut si la aproape 2 ani dupa, am inceput o extrarelatie cu un coleg de serviciu. Avansurile lui mi-au atras atentia asupra lui si m-au facut sa descopar tot ceea ce nu observasem la el de cand lucram impreuna : ca in spatele asa-zisului sau snobism se afla un om simplu si curat cu suflet de copil, spiritul sau artistic, gandirea corecta si rationala, ochii lui.
Si mi-a placut ce am descoperit. Mi-a placut atat de mult, incat mi-am permis sa intru intr-un joc al seductiei si intr-o zi de februarie sa ma culc cu el.
A fost minunat si s-a tot repetat. O extra-relatie fara obligatii. Stia ca mai inselasem. El avea un trecut cu multe femei. Ne-am tot cautat, atat sexual cat si sufleteste.
La aproape 2 saptamani de cand facusem dragoste, i-am spus cu cine si cum inselasem. Nu a comentat nimic, dar mi-a cerut sa afle mai multe despre povestea mea. Datorita lejeritatii sale sexuale, lasa impresia ca e genul care sa permita orice in materie de sex si moravuri sexuale.
Dar nu era asa. Mi-a creat o falsa impresie ca este dezinvolt sexual, fusese cu multe altele inaintea mea. Si din nesiguranta, am simtit ca trebuie sa impresionez. In loc sa ii zic ca m-am culcat cu un barbat in varsta care s-a folosit de mine, am incercat « sa ma dau rotunda ». Sa las impresia ca sunt o femeie experimentata sexual si nu numai, cand de fapt era al treilea barbat din viata mea, in conditiile in care al doilea fusese o mare greseala.
Toata adolescenta am suferit ca nu aveam prieten, cand fetele din jurul meu faceau deja sex, eu abia daca sarutasem un baiat. Eram nesigura si stiu sigur doua dati cand am mintit ca am prieten, doar ca sa nu par mai tocilara decat eram vazuta. In fine. Si in fata lui, am incercat sa par la fel : mai putin tocilara decat am fost privita toata viata.
Numai ca el nu era genul care sa permita orice, iar dezinvoltura lui era falsa, ba chiar fiind un barbat destul de conservator, care tinea la eticheta, la standarde, posesiv cu ceea ce iubea. Iar de mine se atasese deja.
La ce a condus trecutul meu:
A acumulat frustrarea pentru ceea ce am facut, iar cand a rabufnit, m-a ravasit atat de tare prin violenta. Ne spuneam orice, dand dovada de o sinceritate totala, dar cand trebuia sa vorbesc despre ce facusem, sa ii dau detalii (pe care atata le solicita), ma blocam, bagam capul in nisip. De teama. A trebuit sa imi scoata cuvintele cu clestele. Abia la 9 luni de cand eram impreuna, i-am povestit in detaliu ziua aceea si tot la insistentele lui. Au mai aparut apoi detalii, care mi-au scapat sau pe care le uitasem…si toate il raneau cumplit.
Am gresit fata de el pentru ca nu i-am zis din prima tot ce voia sa afle. M-am ascuns dupa deget de teama, tot sperand ca o sa ii treaca. Trebuia sa fi vorbit deschis despre ce s-a intamplat, sa ii dau din prima detaliile de care avea nevoie, dar nu am avut aceasta maturitate.
Relatia noastra mergea inainte, am ajuns sa ne iubim, sa ne declaram iubirea. Dar pe el il macina ca persoana pe care o iubeste pentru un prezent minunat, fusese in trecut o femeie usoara, ca trupul pe care il atingea si il dorea, fusese atins si avusese orgasm cu un barbat in varsta, intr-o camera de hotel. Iubire si lacrimi din partea mea, iubire si inclestare din partea lui.
Totusi, ceea ce a reusit el sa faca a fost sa imi deschida ochii cu privire la gravitatea faptei mele si pentru asta ii voi fi mereu recunoscatoare. Datorita lui am vazut in ce mocirla statusem linistita timp de 1 an si ceva. Datorita lui am dobandit niste valori si hotarari pe care le voi urma toata viata.
Din cauza durerii pe care o simtea si din cauza principiilor sale pe care le vedea incalcate, a vrut sa renunte de mai multe ori la mine.
Iar eu ce am facut ?
Am fost vreodata pregatita sa ii dau drumul stiind ca ma iubeste, dar ca sufera ?
Agonie si extaz, extaz si agonie. Acestia suntem noi. Am ajuns sa il iubesc cel mai mult pe lumea asta.
Cat am mai fost despartiti, m-am ofilit pe picioare fara sa pot manca, fara sa pot bea, doar lacrimi. E iubire.
Am un barbat care ma asteapta acasa, dar tot sufletul meu e in joc pentru acest barbat cu care imi impart zilele de mai bine de 2 ani.
Cum e posibil ? Nu stiu. Dar stiu ca ma gandesc la el non-stop, ca ii vreau tot binele din lume, ca sunt toata inundata de iubire cand ma gandesc la el, ca ii venerez fiecare celula din organismul lui. Si nu am mai simtit niciodata asa. Imi vine sa imi dau doua palme sa ma trezesc la realitate, dar nu am la ce ma trezi, pentru ca aceasta e realitatea. E drept, una plina de minciuni pentru cei din jur, dar de netagaduit pentru noi doi. Eu scai, el lana de care ma prind.
Aceasta e viata mea. O viata dubla. Aceasta sunt eu.
Eu, care de 2 ani incoace iubesc un alt barbat decat pe cel de acasa si imi pun pe tava in fata lui sufletul si trupul, intr-o iubire sincera.
O iubire care imi este impartasita, dar pe care o pot pierde din cauza trecutului, greseala teribila, lejeritatii de care am dat dovada.
O iubire care exista, dar care a crescut in sufletul unui om al detaliilor si care a facut din trecutul meu o obsesie. Care ma iubeste pentru ce sunt, ce ii ofer si ce simte cand e cu mine, dar care ma uraste pentru ceea ce am facut cu aproape 4 ani inainte.
Trecutul e trecut, dar nu si pentru el, deoarece el ma iubeste cu totul, cu trecut, prezent si viitor. Ma respecta si ma apreciaza pentru ce sunt, dar ma desconsidera pentru trecut. Ma doreste pentru ce sunt, dar ii repugna cea de acum 4 ani.
De ce scriu aici ?
Pentru ca vreau sa imi stiti povestea. Vreau sa ma spovedesc in fata voastra, a unor oameni care ma vor judeca, dar nu mai aspru decat o fac eu.
Pentru ca vreau sa imi spal trecutul.
Pentru ca imi pare rau ca am fost usoara.
Pentru ca intre timp am invatat multe despre mine si despre mersul lumii.
Pentru ca vreau sa imi obtin iertarea si vreau in fata voastra, sa imi recunosc greseala si sa imi recunosc regretul.
Pentru ca vreau sa se stie ca, intr-adevar, imi pare rau.
Asa ca, judecati-ma. Imi asum.
Am doua mari secrete : pe primul il urasc, pe al doilea il iubesc.
Pe primul il REGRET si vreau sa il sterg, pe al doilea nu vreau vreodata sa il pierd.
3 comentarii:
Am ajuns pe blog-ul tău după ce am văzut un fluturaș la Păcii. Cred că te afectează prea mult relațiile din trecut. Dacă vrei ca viața să fie bună, să fii mulțumită de tine, fă o schimbare! Stai cu cine iubești și aia e. Pentru ce să suferi? E viața ta. Tu o faci cum vrei! Sunt altele care și-o trag cu zeci-sute de bărbați și nu se simt vinovate. Trecutul a trecut, a viitorul încă mai poate fi schimbat.
Ai dreptate Madalina. Dar din postarile scrise dupa comentariul tau pare ca ea are probleme mai mari.
In viata daca nu ai o persoana in care poti sa iti pui toata increderea, adica parinti sau un parinte cel mai ades mama, pentru ca ele sunt cele mai dedicate fiinte, sau un frate, sora, ruda oricine cade in groapa descurajarii.
Daca asta este problema ta incearca nu te opri. Bineinteles nu fii credula, uitate la oameni inainte sa ii abordezi. Si sub pretextul unui ajutor de moment ( sa te ajute cu bagajul sau sa iti spuna cum sa ajungi intr-un loc anume) privind bine oamenii in ochi poate ca ai sa gasesti ajutor.
Incearca aceasta in parcuri unde oamenii nu sunt pe fuga dar fii atenta sa nu pari foarte deprimata.
Buna Madalina, multumesc ca ai intrat pe aceasta pagina.
Referitor la comentariul tau, eu nu cu astfel de femei vreau sa ma compar. Daca vrei sa fii mai bun, trebuie sa te compari cu ce e mai bun.
Pe mine constiinta ma macina tare pentru ce am facut.
Ai zis un lucru si exact asta imi si doresc: sa stau cu cine iubesc.
Trimiteți un comentariu